luni, 24 octombrie 2011

Ceaiuri diabet


  • Ceai din frunze de afin - se prepara o infuzie, cu o lingurita de frunze la cana, din care se beau doua-trei cani pe zi, includite numai cu zaharina, in cure de cate 40 de zile, cu pauza de doua saptamani intre ele.
  • Ceai din frunze de nuc - se beau doua cani pe zi dintr-o infuzie, cu o lingurita de frunze la cana, sau, se iau sase linguri pe zi dintr-o infuzie, cu patru linguri de frunze la cana.
  • Ceai din frunze de dud - se beau doua-trei cani pe zi, dintr-o infuzie, cu una-doua linguri de frunze la cana.
  • De asemenea, puteti sa cumparati ceai dietetic de la plafar - se beau doua-trei cani pe zi, dintr-o infuzie cu 1-1,5 lingurite la cana.

Ceai diabet

Frunzele şi fructele de afin au proprietăţi astringente datorită taninului. Au activitate antibiotică, modificând favorabil flora patogenă intestinală, şi antidiareică.
Se recomandă în diabet (scade zahărul din sânge), gută, enterocolită (colită de fermentaţie sau de putrefacţie), parazitoze intestinale, infecţii urinare, uremie, ca antiseptic minor (este bacteriostatic) şi diuretic precum şi în reumatism, afecţiunile dermatologice, tulburările circulatorii periferice, uretrite, somatite, eczeme, ulceraţii cronice sângerânde. Frunzele intră în compoziţia ceaiului dietetic.
Afinele sunt folosite la obţinerea afinatei, o băutură alcoolică destul de apreciată, sau la prăjituri şi alte dulciuri.

Afinul, adjuvant în tratamentul diabetului



Fructele şi frunzele plantei au o acţiune astringentă şi contribuie la reducerea nivelului de zahăr din sânge. De altfel, planta este recomandată ca adjuvant în tratamentul diabetului. De asemenea, foarte importantă este acţiunea afinului asupra vederii şi a digestiei. Se recomandă terapia cu decoct de afin.

Acesta se  prepară din 20 g de frunze uscate, care se fierb într-un litru de apă, timp de 15 minute. Zilnic, se beau câte două ceşti. Tratamentul durează 20 de zile, iar după o pauză de 10 zile se mai repetă încă 15 zile. În scop preventiv, se recomandă infuzia obţinută dintr-o linguriţă rasă de frunze uscate şi 250 ml de apă fierbinte. Aceasta poate fi consumată dimineaţa, după micul dejun.

luni, 9 mai 2011

Afinul


Afinul (nume ştiinţific Vaccinium myrtillus L., denumire populară: afin, afin de munte, afin negru, afene, asine, coacăz, merişor de munte, pomuşoară.).

Cuprins

[ascunde]

[modificare] Descrierea speciei

Este un subarbust (arbust mic), stufos, rămuros, cu tulpina de culoare verde, lungă de circa 30-60 cm, cu ramuri anguloase.
Frunzele sunt scurt-peţiolate, mici, ovale, denticulate (crestate pe margine), verzi pe ambele feţe.
Florile sunt verzui roşietice, albe sau rozé cu petalele unite sub formă de clopoţel, dispuse câte 1-2 la axila (subţioara) frunzelor. Înfloreşte în lunile mai-iunie.
Fructul este numit afină şi reprezintă o bacă de culoare albastru-închisă sau albastru-brumărie, de formă rotundă, cu diametrul de 0,5 - 0,6 cm, zemoasă, cu suc violaceu, cu gust plăcut dulce acrişor.

[modificare] Înmulţire

Se poate înmulţi prin însămânţare sau prin butaşi, obţinuţi din ramurile laterale care se înrădăcinează în turbă cu amestec de nisip. Pentru aceasta trebuie asigurată o umiditate moderată şi o temperatură de 18 – 25 °C.

[modificare] Arealul de răspândire

Creşte în regiunile alpine pînă la altitudinea de 2000-2500 m, mai ales pe versanţii umbriţi şi umezi, prin păduri de conifere, pajişti montane, pe stîncării şi pe soluri silicoase.
Fructele afinului

[modificare] Organe folosite în scopuri medicale

Frunzele şi fructele - (Folia et fructus vaccini myrtilis).
  • Folium Myrtilli - frunza
  • Fructus Myrtilli - fructul

[modificare] Recoltare

[modificare] Momentul recoltării

  • Frunzele, împreună cu ramurile, se culeg în timpul verii până în toamnă, în perioada mai-septembrie, după care se usucă la umbră împreună cu ramurile, în locuri bine aerisite.
  • Fructele se culeg în perioada de maturitate (când sunt bine coapte) în lunile iulie - septembrie, consumându-se fie uscate fie proaspete.

[modificare] Moduri de recoltare

  • Pentru recoltarea afinelor se foloseşte un „pieptene” alcătuit din sârme de oţel paralele, situate la distanţa "D" între ele, fixate într-un mâner, înclinate astfel încât afinele recoltate să se strângă la baza instrumentului (adica spre mâner). Distanţa "D" este foarte importantă. Dacă sârmele sunt prea rare, afinele vor cădea printre sârme, dacă sârmele sunt prea dese, vor jumuli şi frunze şi ramuri, distrugând tufa de afin. Bineînţeles sârmele sunt rotunjite la capătul liber.
  • Fructele se desprind de frunze prin scufundarea într-un vas cu apă, se zvântă la soare şi se aşază pe policioare de plasă. Se depozitează în încăperi aerisite, fără praf, încălzite, smochinându-se. Se mută ulterior în pungi sau săculeţi de hârtie.

[modificare] Principii active

  • Frunzele conţin: tanin, arbutină, hidrochinonă, mirtilină, neomirtilină.
  • Fructele conţin: tanin, pectine, mirtilină, zaharuri, provitamina A, vitamina C, acizi organici (citric, malic, oxalic, succinic, lactic).

[modificare] Indicaţii terapeutice

Frunzele şi fructele de afin au proprietăţi astringente datorită taninului. Au activitate antibiotică, modificând favorabil flora patogenă intestinală, şi antidiareică.
Se recomandă în diabet (scade zahărul din sânge), gută, enterocolită (colită de fermentaţie sau de putrefacţie), parazitoze intestinale, infecţii urinare, uremie, ca antiseptic minor (este bacteriostatic) şi diuretic precum şi în reumatism, afecţiunile dermatologice, tulburările circulatorii periferice, uretrite, somatite, eczeme, ulceraţii cronice sângerânde. Frunzele intră în compoziţia ceaiului dietetic.
Afinele sunt folosite la obţinerea afinatei, o băutură alcoolică destul de apreciată, sau la prăjituri şi alte dulciuri.

[modificare] Mod de utilizare

Se pot folosi următoarele preparate:
  1. Infuzie din frunze, care se obţine din frunze, punând 2 linguriţe la 500 ml apă clocotită. Se beau 2-3 căni de infuzie călduţă, fracţionat în 3 reprize, în decursul unei zile (1 litru pe zi).
  2. Decoct din frunze - 500 ml/zi în trei reprize.
  3. Suc de fructe.
  4. Decoct de fructe.

[modificare] Imagini